Secţia de Istorie Arheologie a Muzeului Olteniei Craiova în topul muzeelor de istorie din țară

392

Secţia de Istorie – Arheologie, din cadrul Muzeului Olteniei Craiova, valorifică un patrimoniu incontestabil, compus din peste 113.694 bunuri culturale, organizate în colecţii inedite ca valoare patrimonială şi tematică, de natură a plasa instituţia muzeală în topul muzeelor de istorie din ţară.

Printr-o schimbare a paradigmei şi concepţiei expoziţionale muzeale (de la o expunere ”muzeificată”, monocoloră a istoriei, la o expunere istorico – arheologică modernă, concepută şi realizată interdisciplinar), Secţia de Istorie completează, începând cu vernisarea expoziţiei permanente „Redescoperă Istoria” , la sfârşitul lunii  martie 2016, spectrul istoriografic şi arheologic al patrimoniului naţional istoric deţinut de România.

Aderând la o formulă ideală de muzeologie, angajată în particularismul zonei, dar valorificată în contextul valorilor istorice naţionale, patrimoniul de valoare excepţională etalat de Muzeul Olteniei, vine să valideze fără echivoc gusturile unor categorii diverse de public din întreaga regiune a Olteniei, într-o manieră interactivă şi interdisciplinară.

Multe dintre artefactele istorice aflate în patrimoniul secţiei au rezultat în urma amplelor campanii de săpătură derulate de către  specialiştii Muzeului Olteniei în siturile arheologice de la: Răcari, Cioroiu Nou, Desa, Calopăr şi, ulterior, supuse cercetării ştiinţifice şi validate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale.

Anul 2016, reprezintă o sărbătoare pentru Secţia de Istorie Arheologie întrucât sunt 16 ani de la reluarea săpăturilor arheologice în Situl arheologic „Cioroiu Nou” (2000), sit care este şi primul monument arheologic vizitabil din judeţul Dolj.

O cantitate importantă de artefacte arheologice au fost descoperite în acest sit arheologic, care conexate cu înregistrări foto şi profile stratigrafice, demonstrează fazele de construcţie şi reconstrucţie ale fortificaţiei romane de la Cioroiu Nou.

Amintim doar un important eşantion de cărămizi purtând ştampila legiunii VII Claudia, al cărei detaşament a staţionat la Cioroiu Nou de la finele secolului II şi până la mijlocul secolului III, ceramica romană pictată cu o largă paletă coloristică şi un bogat repertoriu de forme şi decoruri, o serie continuă de monede de bronz şi argint din secolele II-III.

Castrul roman de la Răcari este al doilea monument roman, ca mărime, din Oltenia, după cel de la Slăveni, şi are o importanţă istorică deosebită căci ipoteza cercetărilor conduce la teoria că a făcut parte din sistemul defensiv al Moesiei, în perioada 101-118.

Cine a construit castrul mic de pământ reprezintă încă o problemă nerezolvată, dar cercetările arheologice pleacă de la premisa că a fost lucrarea unor vexilaţii aparţinând legiunilor V Macedonica şi poate, XIII Gemina, aşa cum atestă unele inscripţii şi cărămizi.

Exploatat nu doar pentru cercetarea şi extragerea artefactelor, dar şi pentru realizarea unei conservări avansate a sitului arheologic, se doreşte ca acesta să devină obiectiv de turism cultural, pentru ca cei interesaţi să afle cum arăta o porţiune din castrul roman, tipul legiunii ce a funcţionat în perimetrul său, exerciţiile specifice soldaţilor romani, şi alte aspecte de viaţă cotidiană din perioada de referinţă (preocupări, ce mâncau, unde se găseau familiile lor, care era durata de viaţă), într-un cuvânt aspecte splendide ale civilizaţiei romane.

Campaniile arheologice realizate în cadrul sitului de la Răcari, au scos la iveală cantităţi semnificative de piese: foarte multă ceramică, fragmente statuare şi sculpturale, inscripţii, sticlă, podoabe, obiecte de fier, bronz şi os, accesorii vestimentare, piese de echipament militar etc.

Reconstituirea, în cadrul spaţiului expoziţional, a unui segment dintr-un sit arheologic, aflat în cercetare/exploatare, evidenţiind artefactele istorice  corespunzător şi inserând legenda descoperirii lor, realizează construzcţii comunicaţionale şi tipuri de manifestări culturale ce constituie, de fapt, o pârghie, pe cât de ştiinţifică pe atât de provocatoare, în stimularea interesului publicului interesat pentru istorie şi pentru actul muzeal realizat.