”Am urmărit cu atentie ceea ce s-a intâmplat in Franta si, in general, in Europa, după asasinatele de la Paris. Dincolo de gestul incalificabil al omorârii, cu sânge rece, a unor jurnalisti pentru caricaturile la adresa Profetului, discutiile s-au transferat mai ales in zona libertătii de exprimare si a eventualelor limite ale sale.
Eu cred că ceea ce se intâmplă in prezent reprezintă miscări “tectonice”, la o scară largă, generate de incapacitatea de a găsi solutii pentru “coabitarea” unor civilizatii cu valori diferite. Istoria a marcat cruciade, misionari, forme diverse de prozelitism religios, fluxuri si refluxuri migratorii. In prezent, copiii si nepotii celor care au venit, individual, din foste colonii sau din diverse tări, in Franta, Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda, din nevoia de a asigura brate de muncă, s-au transformat in comunităti inchise, neintegrate intr-o societate care ii respinge. In plus, evenimentele din Africa de Nord, din Siria, Irak, Afganistan, “primăvara arabă”, turbulentele din Libia au creat conditii pentru “exportul” in Europa a fundamentalismului radical islamic, apărut, in germene, in conditiile conflictului arabo-palestinian.
Mi-e teamă că aceste asasinate si diverse alte incidente reprezintă “eruptiile” incipiente ale unor conflicte intre civilizatii care refuză să mai comunice si să se accepte reciproc. Se creează, prin marsuri, etc. forme de solidaritate in comunităti bazate pe etnie sau pe religie. Ele dau expresie si temerii de asimilare sau de “invadare” a spatiului simbolic. Evolutiile demografice ale diferitelor grupuri etnice sunt urmărite atent atât in SUA cât si in Europa. Am vizitat, la inceputul anilor ’90, Africa de Sud. Am văzut ce insemna atunci segregarea si impărtirea populatiei pe cartiere. Astfel de evolutii apar si in Europa. Intr-o anumită măsură, la Marsilia, spre exemplu.
Declaratia UNIVERSALA a drepturilor omului, din 1948, a reprezentat o constructie juridică bazată pe filozofia europeană, o incercare de a impune valorile europene in intreaga lume. Egocentrismul european a fost insa invalidat prin miscările de decolonizare din anii ’60 si prin aparitia a peste 100 de state noi in ultimii 50 de ani. Formulele de “multiculturalism” (comunităti care convietuiesc autistic pe acelasi teritoriu statal), iată, au fost aruncate in aer prin miscările masive, alimentate de frustrările celor care consideră că nu sunt acceptati in civilizatia europeană. In plus, aparitia terorismului pe axa Afganistan, Pakistan, Siria, Irak/SUA a alimentat cu fanatism religios acest conflict mocnit. La fel, militantismul agresiv al Organizatiei Statului Islamic.
Dincolo de asasinatele barbare de la Paris, care trebuie condamnate cu toată vehementa, cred insă că va trebui să ne aplecăm, cu mai multă atentie, si asupra unora din aspectele mentionale mai sus”, scrie Adrian Năstase pe nastase.wordpress.com.
Citeste mai mult aici
