Logopedia este un domeniu despre care aud foarte des părinții unui copil care nu a început să vorbească sau care întâmpină dificultăți în a se exprima prin cuvinte. De aceea, medicul de familie, în general, îndrumă părinții să apeleze la un logoped – specialistul care îl poate ajuta pe cel mic să învețe să vorbească sau să se exprime mai bine, mai clar, mai ușor. Logopedia este știința care se trage din explicația cuvintelor latinești: logos – cuvânt, paidea – educare. 

Odată cu descoperirile făcute în domeniul științei, s-a demonstrat faptul că tulburările de vorbire și limbaj nu sunt datorate inteligenței reduse, cum se credea până atunci, ci, în cea mai mare parte a cazurilor, cu diferite tipuri de afecțiuni. Mai mult decât atât, un logoped, adică un profesionist din domeniul sănătății specializat în tulburările de vorbire și limbaj, evaluează o persoană pentru a certifica simptomele unei astfel de afecțiuni.

Logopedia reprezintă terapia prin vorbire care se concentrează asupra îmbunătățirii discursului copilului și abilităților de a înțelege și de a exprima limbajul, inclusiv limbajul non-verbal. Aceasta are două componente:

  • coordonarea gurii pentru a produce sunete cu scopul de a forma cuvinte și propoziții (pentru a aborda articularea, fluența și reglarea volumului vocal);
  • înțelegerea și exprimarea limbajului (pentru a aborda utilizarea limbajului prin intermediul formelor scrise, picturale, corporale și utilizarea limbajului prin intermediul sistemelor alternative de comunicare, cum ar fi mediile sociale, computerele și smartphone-urile).

Tulburările de vorbire pot afecta toți oamenii indiferent de vârstă, însă mai ales copiii.

Un copil cu tulburări de comunicare va întâmpina probleme când va vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța. De asemenea, copilul poate întâmpina dificultăți în alegerea și ordonarea cuvintelor, precum și a structurării unei propoziții sau fraze.

Tipuri de tulburări de comunicare la copii

  • Tulburare mixtă de limbaj receptiv-expresiv: copilul are întârzieri ale dezvoltării vorbirii și dificultăți în a înțelegere limba;
  • Tulburarea de limbaj expresiv: copilul are întârzieri ale dezvoltării vorbirii și probleme legate de aceasta;
  • Tulburări de sunet și vorbire: copilului îi este greu să exprime anumite cuvinte care în mod normal nu ar crea probleme;
  • Tulburare de fluență, cunoscută și sub numele de bâlbâială: începe din copilărie și poate dura toată viața;
  • Tulburarea de comunicare socială: copilul are probleme cu comunicarea verbală și non-verbală care nu este cauzată de probleme de gândire.

Cauzele tulburărilor de comunicare la copii

  • Cauze fizice, cum ar fi o problemă în dezvoltarea creierului;
  • Expunerea la substanțe nocive în timpul sarcinii, cum ar fi droguri sau plumb;
  • Factori ereditari.
  • Băieții tind să fie diagnosticați cu aceste tipuri de tulburări mai des decât fetele, iar copiii cu astfel de tulburări adesea suferă și de alte afecțiuni mintale.

Simptomele dificultăților de comunicare la copii

Deși fiecare copil poate avea simptome diferite, cele mai întâlnite sunt:

  • Lipsa vorbirii;
  • Folosirea unui număr limitat de cuvinte pentru vârsta lui;
  • Probleme în a înțelege lucruri simple sau în a numi obiecte din jur.
  • Aceste simptome seamănă cu alte probleme de sănătate, astfel că diagnosticarea este extrem de importantă.

Majoritatea copiilor cu aceste tulburări sunt capabili să vorbească în momentul în care merg la școală, dar încă prezintă probleme cu comunicarea și pe parcursul vieții.

Tulburări de limbaj la copii

Acestea sunt diferite față de cele de comunicare și includ:

  • Bâlbâiala;
  • Tulburări articulare – înlocuirea unor sunete cu altele, omiterea sunetelor sau adăugarea acestora în anumite cuvinte; copilul poate fi „sâsâit” sau „rârâit”;
  • Vorbitul prea repede – tulburare de limbaj, afectează fluența vorbitului; cei care se grăbesc să spună ce gândesc pot deveni dezorganizați și pot devia de la subiect pe măsură ce vorbesc; fac pauze neașteptate sau izbucnesc;
  • Apraxia – este o tulburare de vorbire oral-motorie. Persoanele cu această problemă au dificultăți în mișcarea mușchilor și structurilor necesare formării sunetelor de vorbire în cuvinte.

Ce probleme de vorbire poate rezolva un logoped pentru copii?

Logopedul își dă seama care sunt problemele de vorbire încă de la prima ședință de terapie, urmând ca mai apoi să aleagă cel mai bun tratament în acest sens.

Un logoped poate trata:

  • probleme de articulare: vorbirea nu este clară și se fac erori în ceea ce privește sunetele;
  • probleme de fluență: probleme cu fluxul de vorbire, cum ar fi bâlbâiala;
  • rezonanță sau probleme de voce: probleme cu mușcatul cuvintelor, volumul și calitatea vocii;
  • probleme legate de hrănirea orală: dificultăți de mâncare, înghițire și salivare.
  • probleme de recepție a limbii: limbajul de înțelegere a limbii;
  • probleme lingvistice expresive: limbajul de vorbire, de exprimare;
  • probleme ale limbajului pragmatic: probleme legate de utilizarea limbajului în moduri adecvate din punct de vedere social.

Logopedul adoptă strategii adaptate pentru fiecare afecțiune în parte. Acestea pot include:

  • activități de intervenție lingvistică: aceste activități construiesc abilități într-o varietate de moduri, inclusiv modelarea și oferirea feedback-ului copiilor. Logopedul ar putea folosi imagini și cărți sau terapie bazată pe joc, dar și exerciții de limbi străine.
  • terapia articulară: logopedul pentru copii modelează sunetele cu care copilul are probleme. Aceasta ar putea include demonstrarea modului în care trebuie mutată limba pentru a crea sunete specifice.
  • tratamentul de hrănire și înghițire: logopedul învață copilul exerciții prin care își poate întări mușchii gurii. Acestea ar putea include masaj facial, dar și exerciții diferite de limbă, buze și maxilar. Logopedul pentru copii ar putea, de asemenea, să utilizeze diferite texturi alimentare pentru a încuraja conștientizarea în timpul mesei și înghițirii.

Logopedie – Diagnosticarea dificultăților de vorbire și limbaj

Logopedul îi testează abilitățile de gândire ale copilului, face teste pentru a verifica abilitățile de raționament, reacțiile la diferite situații și gândirea.

Durata terapiei este determinată de anumiți factori, printre care:

  • Vârsta copilului;
  • Tipul și severitatea tulburării de vorbire;
  • Frecvența cu care au loc ședințele de logopedie;
  • Existența și tratamentul unei afecțiuni medicale deja existente.

S-a dovedit că logopedia are cel mai mare succes atunci când începe încă din stadii incipiente. Logopedia poate îmbunătăți comunicarea și poate stimula încrederea în sine, extrem de importante pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil.

În plus, implicarea părintelui joacă un rol foarte important pentru succesul ședințelor de logopedie. Specialistul va recomanda activități care trebuie făcute acasă, pentru a veni în sprijinul ședințelor de logopedie. S-a demonstrat că acei copii ai căror părinți s-au implicat în terapie au avut cele mai bune rezultate. De asemenea, este indicat ca toți membrii familiei să dea dovadă de înțelegere cu copilul.

Care sunt beneficiile pe care le poate aduce un logoped pentru copii?

Logopedul poate ajuta copiii să învețe să vorbească mai clar, lucru care îi face să se simtă mai încrezători și mai puțin frustrați atunci când vorbesc cu alte persoane. Totodată, pot apela la un logoped pentru copii și cei care au probleme de limbă din punct de vedere social, emoțional și academic.

O alto problemă pe care o poate trata logopedul este dislexia. Terapia prin vorbire îi ajută pe copii să audă și să distingă sunete specifice. Acest lucru poate îmbunătății abilitățile de citire, de înțelegere și poate încuraja copiii să citească.

În cazul în care copilul dumnevoastră prezintă probleme de vorbire de orice fel nu ezitați să apelați la un logoped.

Logopedie pentru adulți

Tulburările de vorbire afectează capacitatea unei persoane de a produce sunete care creează cuvinte și sunt diferite față de tulburările de limbaj, care îngreunează înțelegerea cuvintelor și a celorlalți. Unele tulburări de vorbire încep în copilărie și se îmbunătățesc odată cu vârsta, în timp ce altele continuă până la vârsta adultă și necesită terapie pe termen lung.

În cazul adulților, tulburările de vorbire pot afecta stima de sine și calitatea generală a vieții. Cu toate acestea, logopedia, exercițiile de respirație și, uneori, medicamentele împotriva anxietății pot ajuta la îmbunătățirea vorbirii și la reducerea simptomelor. Tipul de tratament va depinde, de obicei, de gravitatea problemei și de cauza acesteia.

Cauzele problemelor de comunicare apărute la adulți

  • Leziuni cerebrale cauzate de un accident vascular sau de către alte boli;
  • O musculatură slăbită;
  • Deteriorarea corzilor vocale;
  • Existența unei boli degenerative, cum ar fi Parkinson, Huntington sau scleroza laterală amiotrifică;
  • Demență;
  • Cancer bucal sau de gât;
  • Autism;
  • Sindromul down;
  • Pierderea auzului.

Factori de risc

  • În cazul bărbaților, tulburările de comunicare și vorbire sunt mai frecvent întâlnite decât în cazul femeilor;
  • Nașterea prematură;
  • O greutate mai mică la naștere;
  • Cazuri similare în familie;
  • Existența unor probleme care afectează urechile, nasul sau gâtul.

Simptomele tulburărilor de vorbire la adulți

  • Repetarea sau prelungirea sunetelor;
  • Sunete distorsionante;
  • Adăugarea unor sunete sau silabe cuvintelor;
  • Rearanjarea silabelor;
  • Existența unor dificultăți în pronunțarea corectă a cuvintelor;
  • Greutate în a pronunța cuvântul sau sunetul corect;
  • O voce prea groasă sau prea subțire.

Tulburările de vorbire la adulți

Bâlbâiala

Persoanele care se bâlbâie pot întâmpina următoarele tipuri de dificultăți:

  • Repetarea în mod involuntar a unor sunete, silabe și cuvinte.
  • Blocajele – apar atunci când oamenii știu ce vor să spună, dar au dificultăți în a
  • Prelungirea unor sunete sau cuvinte.

Stresul, emoțiile sau sentimentul de frustrare pot declanșa bâlbâiala și o pot accentua. De asemenea, anumite cuvinte sau sunete pot agrava bâlbâiala în anumite cazuri.

Bâlbâiala provoacă o serie de simptome, cum ar fi:

  • Tensiunea mușchilor feței și umerilor;
  • Clipit rapid;
  • Tremur al buzelor;
  • Strângerea pumnilor;
  • Mișcări bruște ale capului.

Apraxia

Creierul controlează fiecare acțiune pe care o facem, inclusiv vorbirea. Pentru noi, vorbirea este inconștientă și automată. Când vrem să vorbim, creierul trimite semnale diferitelor organe și structuri ale corpului pentru a produce sunetele – creierul dă indicații despre cum și când să se miște pentru a forma sunetele corespunzătoare.

Apraxia este un termen general care se referă la afectarea porțiunii creierului care controlează abilitățile motorii ale unei persoane și poate afecta orice abilitate a corpului, inclusiv vorbirea. Apraxia verbală se referă în special la afectarea deprinderilor motrice care afectează capacitatea unei persoane de a forma corect sunetele vorbirii, chiar și atunci când au în minte cuvintele pe care doresc să le spună.

Disartria

Apare atunci când anumite leziuni ale creierului provoacă slăbiciune musculară la nivelul feței, buzelor, limbii, gâtului sau pieptului unei persoane, care poate îngreuna vorbirea.

Persoanele cu disartrie pot prezenta următoarele simptome:

  • Vorbire neclară;
  • Mormăit;
  • Vorbit prea încet sau prea rapid;
  • Dificultate în a mișca gura sau limba.

sursa; www.reginamaria.ro