Sculptorul Gabriel Rizea și-a descoperit pasiunea pentru sculptura în lemn în urmă cu doar câțiva ani, când și-a aranjat copacii din fața casei.
Eram tare curioși să îl cunoaștem pe Gabriel Rizea, pentru că îi cunoșteam operele expuse în orașul nostru. Cine nu s-a odihnit pe băncuțele din Grădina Botanică sau nu s-a fotografiat cu vulturul din fața Primăriei?
Gabi era la Simpozionul de Sculptură în Piatră „Drumuri Brâncușiene” când am trecut și noi pe acolo. Punea combustibil în iubita lui ustensilă de lucru, făcea zgomot, așchiile săreau în jur. S-a oprit pentru o clipă să stea de vorbă cu noi și să își tragă sufletul. Arta cere transpirație fizică și psihică.
„Am dorit să particip la Simpozionul de Sculptură de la Craiova deși eu nu sculptez piatră. Dar mi-am dorit să fac și eu încă un cadou Craiovei. Pentru că eu sunt adeptul artei funcționale, am realizat un jilț cu o chitară în spate și o pană de scris deasupra. Este o lucrare ce se încadrază în tema simpozionului și sunt curios unde va fi amplasată”, a spus artistul.
El este inginer de profesie. Face mobilier pentru a-și câștiga existența și sculptură de plăcere. „Dacă muncești de plăcere ești un foarte prost manager” spune artistul, referindu-se la faptul că operele sale nu îi aduc chiar atât de mulți bani. În plus tot ce ia, cheltuie pe alte dalte, drujbe și lanțuri.
„Acum 2 ani nu aveam ce face și mi-am sculptat copacii de la poartă. De acolo am început să fiu cunoscut și au venit și alte cerințe. Vecinii mă roagă să le sculptez și lor copacii. Vreau să precizez, încă o dată, că dacă se sculptează pe doar 30% din copac nu se întâmplă nimic cu acesta”, a declarat Gabi Rizea.
Artă vie, artă mișcătoare. ” Nu caut glorie, caut fericire!”.
Să vă spun sincer mi s-a părut ciudat să îl aud pe Gabi Rizea spunând că nu știe ce e sculptura. Vedem lucrările sale expuse și prezentate, cu toate aceastea am aflat că nu are vreo școală de arte și meserii, ci talent și dorință pură. Plăcerea de a intra în lemnul viu, lemnul care pulsează, mișcă, se transformă.
„Atunci când lucrez trăiesc un sentiment pe care îmi doresc să îl poată simți măcar o dată în viață fiecare om. Intru într-un fel de transă și nu are legătură cu vreo știință pentru că eu nu știu ce este scuptura. La mine sculptura a venit din pasiune, peste noapte, am încercat și acum a devenit o activitate pentru ca mă trezesc dimineața. Îmi doresc și pe viitor să am o muză care să mă facă fericit, să zâmbesc și să creez. Nu caut glorie, caut fericire”, a adăugat sculptorul.
Gabi Rizea vă așteaptă la Simpozionul de Sculptură sau în orice formă doriți să comunicați cu el, să îi transmiteți idei, dorințe pe care el să le transforme în artă funcțională.