Domnule preşedinte, stimaţi colegi, profit de prezenţa dumneavoastră aici pentru că în cadrul panelului pe care l-am avut despre administraţia publică locală şi fondurile europene nu au fost nici colegii noştri parlamentari, nici reprezentanţii Guvernului. Acolo s-au spus câteva chestiuni – din punct de vedere al administraţiei locale – foarte importante şi cred că ar trebui să fie cunoscute de toată lumea.
Eu am pornit de la exemplul Craiovei, pe care, ştiţi foarte bine, cel puţin dumneavoastră, domnule prim-ministru, că am preluat-o cu datorii de milioane de euro, cu 17 lei în cont, cu un grad de încasare de 56%, de colectare a taxelor locale, şi cu o rată de absorbţie a fondurilor europene de 3,6%.
La ora actuală, Craiova este pe primul loc în România ca rată de absorbţie a fondurilor europene, anul acesta ajungem la 120%, gradul de colectare este de 100% şi, de asemenea, nu am luat niciun leu de la bugetul naţional pentru plata arieratelor şi am ajuns în situaţia în care, faţă de anul trecut, avem un buget cu 50 de milioane de euro mai mare. Dar ne confruntăm cu o legislaţie foarte proastă, domnule prim-ministru şi domnilor parlamentari, cu o legislaţie interpretabilă. Dacă ceea ce v-am spus înainte poate să fie un exemplu de mândrie, să ştiţi că poate să devină – şi chiar a devenit în ultima perioadă – şi un motiv de îngrijorare pentru ceea ce se întâmplă. Pentru că aşa cum este făcută la ora actuală legea achiziţiilor publice, Codul Penal şi celelalte legi, ne aduc pe noi în situaţia în care am intrat într-o grevă de semnătură. Chiar dacă nu se recunoaşte acest lucru, la nivelul administraţiei locale, nu în mod oficial, dar suntem într-o grevă de semnătură.
Se accesează din ce în ce mai greu fondurile europene şi asta pentru că se doreşte acest lucru, pentru că ne vine din ce în ce mai greu să explicăm că noi avem dreptate, pentru că legea, din păcate, nu este de partea noastră nici atunci când suntem incoruptibili. Şi o să vă dau câteva exemple: nu avem un standard de cost. Ce înseamnă acest lucru? Când faci o achiziţie publică, trebuie să porneşti de la o cifră; licitaţia bineînţeles că merge în jos. Dar cum calculezi această cifră? Legea nu spune. Noi o facem după ce luăm trei oferte de la trei firme. Cineva ne-a întrebat de ce nu am luat zece. Bună întrebare! Dar de ce nu avem un standard de cost? De ce celelalte ţări din Uniunea Europeană au acest standard de cost şi România l-a avut până în ’89 şi nu-l mai are acum? Asta ar însemna că noi nu mai suntem supuşi greşelii şi că nimeni nu mai poate interpreta nimic.
Contestaţiile: ne plângeam acum doi ani că sunt contestate lucrările, că sunt contestate toate licitaţiile, domnule prim-ministru. Să ştiţi că am ajuns să ne rugăm să fie contestate, pentru că avem control de instanţă pe ele. Şi asta înseamnă că ni se spune clar că procedura a fost foarte bine făcută de către municipalitate şi nu mai eşti pasibil de o plângere penală. Dar, în cazul Craiovei, anul trecut nu am putut să asfaltez o groapă, deşi am avut un buget record pentru asfaltări de 400 de miliarde de lei vechi pentru că am reuşit să semnăm contractul de asfaltare abia la sfârşitul anului, când era iarnă şi nu mai puteam să asfaltăm.
Nu avem contract de iluminat public de doi ani de zile. Suntem într-o situaţie, cred, fără precedent în România. O firmă ne-a contestat, am câştigat în instanţă – de altfel toate contestaţiile care au avut loc la Primăria Municipiului Craiova au fost câştigate în instanţă – şi după ce am câştigat, aceeaşi firmă a făcut pe aceeaşi speţă plângere la CNSC şi din nou în instanţă. E aberant, dar asta se întâmplă, din păcate, în România.
Nu există o instituţie cu rol de prevenţie şi insist pe acest lucru. Curtea de Conturi, până acum câţiva ani, avea rolul de prevenţie. Dacă nu ştiam şi nu voiam să greşim, ne duceam, întrebam, cineva ne spunea ceva. Acum nicio instituţie din România nu te mai învaţă nimic. Noi nu vrem să greşim, dar cum facem? Că din legislaţia noastră, dacă avem şapte jurişti, avem şapte păreri diferite. Este clar că un procuror poate să ia oricare dintre opiniile celor şase pe care tu nu le iei în calcul şi să vină să-ţi facă un dosar.
Codul Penal pe care l-a făcut domnul Predoiu, dar a fost susţinut de acest Parlament: abuzul în serviciu este cea mai uşoară infracţiune care poate fi pusă în sarcina unui demnitare. Nu cred că există primar în această sală, dacă are câţiva ani de primărie, sau preşedinte de consiliu judeţean, care să nu fi avut o plângere pentru un abuz în serviciu. Nu cred. Pentru că nu se poate! O să vă dau exemplu de plângeri pentru abuz în serviciul pe care îl am eu. Fostul primar este cercetat pentru abuz în serviciu că a retrocedat un teren, împotriva mea s-a depus o plângere pentru abuz în serviciu pentru că nu am retrocedat un teren pe aceeaşi speţă. Deci în cazul lui că l-a retrocedat, în cazul meu că nu l-am retrocedat. Ce-o să se decidă în instanţă, mai vedem. Eu am spus că nu retrocedez niciun teren până când nu am control de instanţă pe el. Este, iarăşi, o formă de protecţie, dacă vreţi, a noastră.
Altă speţă: am concediat mai mulţi angajaţi din Primăria Craiova după ce am avut cunoştinţă că modificau în calculator amenzile – ştergeau, practic, amenzile din calculator – şi încasau banii, îi băgau în buzunar. I-am demis din funcţia publică, au câştigat în instanţă toţi, după ce au câştigat în instanţă au făcut plângere împotriva mea pentru abuz în serviciu şi după alte câteva luni de zile, poliţia de fraude fiscale i-a săltat pe toţi. La ora 8 dimineaţa ne-am trezit fără un funcţionar la ghişeu, la Direcţia de Taxe şi Impozite. Cine a greşit? Eu, că i-am dat afară, instanţa, că mi i-a dat înapoi, sau poliţia de fraude fiscale, care i-a arestat? Asta înseamnă că avem o problemă în legislaţie, domnilor parlamentari şi stimaţi membri ai Guvernului. Şi dacă vreţi, vă mai dau exemple de cazuri cu funcţionari pe care i-am prins furând lemne cu căruţa, erau în subordinea noastră la o regie, i-am dat afară, au câştigat în instanţă, au fost repuşi în drepturi în acelaşi loc de unde fuseseră prinşi furând şi noi ne-am ales cu plângeri pentru abuz în serviciu.
Astăzi s-a votat în unanimitate ca orice primar, parlamentar şi aşa mai departe care este trimis în judecată să-şi piardă calitatea de membru de partid sau să fie suspendat. Domnule prim-ministru, s-ar putea să ne trezim în situaţia în care nu vom mai avea nicio funcţie de conducere, primari sau preşedinţi de consilii judeţene, pentru că, aşa cum am spus, nu există posibilitatea, pe legislaţia care este acum, să scapi de o plângere penală pentru abuz în serviciu.
Vă mulţumesc foarte mult!
