Filosoful francez de origine română Serge Moscovici, considerat „părintele” psihologiei sociale şi teoretician al ecologiei, a murit duminică, la vârsta de 89 de ani, informează MEDIAFAX. A fost un „mare erudit”, un „om liber”, care a ocupat „un loc aparte” în ştiinţele sociale, a declarat premierul Franţei, Manuel Valls. Este tatăl lui Pierre Moscovici, actualul comisar european pentru Afaceri Economice si fost ministru de Finante al Franţei.
Director al Şcolii de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale (l’Ecole des hautes études en sciences sociales) din Paris şi profesor la New School for Social Research din New York, Serge Moscovici a lăsat în urma sa o operă solidă în domeniul ştiinţelor sociale, a predat cursuri universitare şi a scris lucrări de epistemologie, psihologie socială şi antropologie politică, informează linternaute.com.
Contribuţia sa teoretică la ştiinţele sociale, considerată majoră în a doua jumătate a secolului al XX-lea, se articulează în jurul reprezentărilor sociale construite pentru a explica provocările ecologice, crizele economice şi bioetica. În cendrul gândirii sale s-au aflat teme precum denunţarea „gândirii sociale”, demonstrarea limitelor sociologiei raţionaliste şi psihologia comportamentelor colective.
Serge Moscovici a promovat teoria nomadismului ca o necesitate a cercetării şi acest fapt explică marele său apetit pentru viaţă şi cunoaştere, ca şi originalitatea sistemului său filosofic. Filosoful de origine română a jucat apoi un rol esenţial în apariţia ecologiei politice.
Născut în 1925, într-o familie evreiască din Brăila, marcat de divorţul părinţilor şi abandonat de mamă, Serge Moscovici a avut o copilărie dificilă, petrecută în mai multe familii. Exclus de la liceu în 1938, pe baza legilor antisemite din epocă, a reuşit să scape cu viaţă după pogromul din 1941 implementat de legionarii fascişti din Garda de Fier din Bucureşti. „Ce am văzut atunci mi-a schimbat pentru totdeauna viziunea pe care o aveam despre oameni”, spunea renumitul filosof.
A petrecut mai mulţi ani într-un lagăr de muncă forţată, până la sosirea trupelor sovietice în România, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fugit în Franţa în 1948 şi a studiat la Sorbona, luându-şi doctoratul cu cu teza „La Psychanalyse – son image et son public”.
