În fiecare an, la 2 februarie, se aniversează Ziua Mondială a Zonelor Umede, acestea fiind printre cele mai valoroase ecosisteme din punct de vedere economic și al biodiversității.
O categorie importantă de zone umede se referă la zonele inundabile adiacente cursurilor de apă. De-a lungul timpului, acestea au reprezentat un subiect important de studiu şi cercetare, rolul lor dovedindu-se a fi deosebit de important atât pentru natură, cât şi pentru sistemele socio-economice.
Cursurile de apă şi zonele inundabile îndeplinesc numeroase funcţii: sunt rezervoare de apă dulce și habitate pentru plante și animale, au valoare ştiinţifică, contribuie la reglarea climatului local, oferă protecție împotriva inundațiilor, servesc drept căi de transport, au potenţial turistic şi valoare socio-culturală.
De asemenea, menținerea conectivității dintre cursul de apă și zona inundabilă joacă un rol important în funcționarea ecosistemelor acvatice, având un efect pozitiv asupra calității apei de suprafață și subterane.
În bazinul Dunării, lucrările de regularizare și utilizarea intensivă a terenurilor în zonele adiacente cursurilor de apă reprezintă principalele presiuni care au condus la pierderea conectivității dintre râu și zona inundabilă.
Prin urmare, în ultimul interval de timp, gradul de conștientizare la nivelul țărilor dunărene a crescut cu privire la necesitatea unei abordări coordonate în implementarea a două directive europene, care au legătură cu apele: Directiva Inundații și Directiva Cadru a Apei.
În acest context, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor împreună cu trei instituții din România (Ministerul Mediului – România, Apele Române – lider de proiect și WWF Romania) şi parteneri din alte nouă țări dunărene, au implementat proiectul 𝐃𝐚𝐧𝐮𝐛𝐞 𝐅𝐥𝐨𝐨𝐝𝐩𝐥𝐚𝐢𝐧 – 𝐑𝐞𝐝𝐮𝐜𝐢𝐧𝐠 𝐭𝐡𝐞 𝐟𝐥𝐨𝐨𝐝 𝐫𝐢𝐬𝐤 𝐭𝐡𝐫𝐨𝐮𝐠𝐡 𝐟𝐥𝐨𝐨𝐝𝐩𝐥𝐚𝐢𝐧 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧 𝐚𝐥𝐨𝐧𝐠 𝐭𝐡𝐞 𝐃𝐚𝐧𝐮𝐛𝐞 𝐑𝐢𝐯𝐞𝐫 𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐭𝐚𝐫𝐢𝐞𝐬 (Reducerea riscului de inundații prin restaurarea luncii de-a lungul fluviului Dunărea și a afluenților).
În cazul României, principalele activități ale proiectului s-au concentrat în zona complexului de lacuri Bistreț (zona pilot a României), respectiv zona de confluență cu râul Desnățui, pentru care s-au propus soluții ȋn vederea reconectării acestei zone la regimul hidrologic al fluviului Dunărea.
