Am participat astăzi, împreună cu viceprimarul Municipiului Craiova, Stelian Bărăgan, la conferința ”Realizări și pierderi în 100 de ani de la Unire”, eveniment organizat de Asociația Studenților Basarabeni din Craiova.
Vreau să mulțumesc organizatorilor acestui eveniment pentru faptul că este una dintre cele mai vizibile asociații studențești din Craiova. Sunt tineri frumoși care pe lângă faptul că încearcă să se oltenizeze, încearcă să și aducă o parte din Basarabia în Craiova.
27 martie 1918 – 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în contextul anului centenar. Basarabia este prima dintre fiice care a venit alături de mama Românie, în baza dreptului noroadelor, așa cum scrie în actul de unire, ca fiecare norod în parte să-și hotărască propria soartă. Și s-a decis cu majoritate de voturi ca țara să se unească cu patria mamă ”de azi înainte și pentru totdeauna”. Ori acest lucru nu s-a întâmplat. Un moment nefericit al istoriei României, anul 1940, a făcut ca Prutul să nu fie doar un râu ci să fie și o graniță.
Cred că în acești 100 de ani de la Unire au fost mai multe pierderi decât realizări. Ca cetățeni ai patriei mamă România, trebuie să ne gândim ce putem face mai mult pentru Republica Moldova, pentru Basarabia.
”Numele „Basarab” şi „Basarabeni” există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă”, așa cum spunea Mihai Eminescu.
Trebuie să ne gândim fiecare ce facem pentru Basarabia, dacă este suficient, sau dacă sunt suficiente manifestări de genul acesta, dacă este suficient ce face România pentru frații noștri de peste Prut. Burse pentru studenți, cetățenie, autobuze școlare, o reparație de spital – mai mult gesturi simbolice, consider. Personal, nu știu dacă este suficient, din punctul meu de vedere cred că am putea să facem mai mult și cred că este datoria noastră să facem mai mult.
Sunt total de acord cu Liviu Dragnea care a declarat astăzi, cu ocazia Ședinței Solemne a Parlamentului că ”Eu vreau să ne unim cu Moldova. Vreau să fim împreună în Europa, ca o singură națiune. Acesta este idealul nostru, acesta este obiectivul nostru, aceasta este calea pentru ca România să se simtă mândră, liberă și unită”.
Mi-am adus aminte de o poezie a unui poet oltean născut în Basarabia, Adrian Păunescu – Basarabia însângerată (scrisă la 1993, foarte aproape de anul independenței Basarabiei, momentul când am fi putut să facem mai mult), când Podul de Flori putea să însemne mai mult, chiar o reîntregire.
Ne iartă, Basarabie, ne iartă, / Că nu avem puterea unui gest,
Frățește îți întindem mâna moartă / Și te lăsăm aceluiași arest.
E umilit pâmântul vechii Dacii / Și nimeni n-are chef de un răspuns,
În fiecare noapte vin cazacii, / Ce-n paturile țării au ajuns.
Sorin Manda
Administrator public Municipiul Craiova
