Încep prin a spune că nu sunt un fan al monarhiei, dar nici vreun contestatar aprig al acesteia. Înțeleg rolul pe care aceasta la avut la un moment dat în destinul acestui popor, așa cum înțeleg rolul din prezent, deloc activ în chestiunile de administrare ale țării, dar cu o voce și o reprezentativitate deloc de neglijat în rândul unor cetățeni și a unor familii regale din afară.
Pot de asemenea să recunosc, fără să îmi curgă sânge din nas, că multe din vizitele și întâlnirile reprezentanților Casei Regale din România au făcut mai mult bine țării decât ar fi făcut o mie de astfel de evenimente organizate de miniștrii de externe, diplomați sau ambasadori la un loc.
Președintele României, numit și nu ales, Klaus Werner Iohannis are un comportament care se vrea asemănător cu al Casei Regale, dacă ne referim la programul de vizite, extrem de încărcat, efectuat de când a ajuns la Cotroceni.
Alta este problema numitului. În timp ce reprezentanții Casei Regale sunt apropiaţi de popor și îl privesc cu dragoste, numitul îl tratează cu sictir și o lehamite greu de descris.
Pe mine nu mă surprinde, că nu aveam așteptări, dar îi văd tot mai deranjați pe cei care și-au luat țara înapoi. Stați liniștiți dragilor! Nu vă mai agitați, că vă îmbolnăviți. De la înălțimea funcției nu are cum să vă audă. Nu că ar face vreun efort. În rest rămâne cum ați votat!
